Legume din seminte proprii

Cum producem legume din semințele proprii?

Încet-încet ne apropiem de vremea semănatului, iar cu această ocazie Phlox a pregătit un material extrem de util celor care sunt la începuturi în grădinărit și nu numai. Eu zic, că toată lumea care vrea să producă legume din semințe proprii are ce învăța din seria de articole pe această temă. Aztăzi vă prezint primul episod din trilogie, care are următoarele capitole: 

        Tratarea și călirea semințelor

      Învăţămintele ce urmează sunt pentru cei ca mine: afoni într-ale grădinăriei; sau mai bine zis pentru grădinari de duminică.
Îmi doresc, de multa vreme, sa găsesc un “ghid” de grădinărit pentru amatori, pentru cei ca mine, care se ocupa de Gradina noua – parafrazând un cunoscut blog – care au timp o data la săptămână, în cel mai fericit caz, dar, care cu ardoare doresc să – şi demonstreze că o pot face cu propriile puteri, şi anume legumicultura . Legumicultura… Cam preţios, pentru noi, ăştia, neaveniţii.
Si pentru că, fie n-am ştiut unde sa caut, fie că nu există, fie ceea ce am găsit este tratat intr-un limbaj mult prea specializat pentru înţelegerea mea, m-am hotărât să iau taurul de coarne, cum s-ar zice, şi încet, dar sigur, am cules de ici – de colo sfaturi, secrete, reţete, experienţe si încerc, umil, sa le pun pe hârtie pentru alţi pasionaţi de grădina. Nu ştiu ce a ieşit, dar vi le împărtăşesc.
Mă uit în calendar, cel lunar, desigur, și vad ca momentul mult aşteptat este aproape. Încep sa-mi fac calculele: am suficient timp pentru primul pas înainte de a semăna ce mi-am propus? Am pregătit “arsenalul” de semințe? Le-am pus pe “căprării”? Mi-am făcut planul de bătaie? Mi-am pregătit batalioanele de lupta (coji de citrice, cenuşă, coji de ou, foi de ceapa și usturoi, etc., ce-mi vor fi vajnici combatanţi împotriva bolilor si dăunătorilor, dar și ajutoare într-ale imunizării și hrănirii viitorilor colocatari ai tarlalei) Si pentru ca răspunsul, evident, este pozitiv, trecem la pasul 1:

Tratare și călire

Aceasta operaţie se face in trei etape: 1 – seminţele trec printr-un proces de dezinfecţie, 2 – apoi printr-unul de accelerare a creşterii (încolţirii) ca intr-un sfârşit 3 – sa fie călite! Astfel, înainte de data hotărâta pentru semănat vom socoti cate zile avem nevoie pentru tratarea, stimularea si călirea seminţelor – si am in vedere seminţele pe care ni le selectam singuri sau le primim din alte surse, pentru ca cele cumpărate din surse organizate, sunt deja tratate si călite. Sau, cel puţin, aşa ar trebui sa fie.
Pentru aceasta este bine ca seminţele sa le punem in material textil care lasa aerul si apa sa treacă fie sub forma de săculeţe, fie o alta varianta aleasa.

Dezinfecţia și stimularea

Si aici am ales mai multe variante:

VARIANTA 1

Ţinem seminţele la bronzat, in soare, cel puţin doua-trei ore pe zi. Razele soarelui, nu numai ca joaca rol de “dezinfectant” natural împotriva diverşilor microbi, bacterii, microorganisme rău-voitoare, ci este si un veritabil accelerator de creştere, stimulând încolţirea. Sau, mai simplu, daca avem lampa cu ultraviolete sau avem pe cineva cunoscut ori mergem la un salon de frumuseţe pentru bai de ultraviolete am împuşcat doi iepuri! Culmea este ca nu glumesc. Doar ca trebuie ţinute nu mai mult de 2-3 minute/zi, timp de 2-3 zile.
Apoi urmează stimularea, introducând seminţele in diferite soluţii hrănitoare: macerat de cenuşă (1 lingura cenuşă + 0,5 ml apa calda infuzate 24 ore – in acest caz se ţin doar 3 ore), sau orice îngrăşământ lichid (de preferat bio) din comerţ.

VARIANTA 2

1. Seminţele, se ţin in soluţie de permanganat de potasiu (de culoare violet-închis) cam 24 de ore, apoi clătim si le ţinem, alte 24 de ore in soluţie de acid boric (1 gr. la 0,5 l apa).
sau
2. Ţinem aprox. 30-40 minute (după alţii intre 12 si 24 de ore, voi hotăraţi cât) seminţele în soluţie 1% de permanganat de potasiu sau de piatra vânata (0,2 gr la 1 l apa).
sau
3. În apa oxigenata 2-3%, încălzita la 38-45 grade seminţele se ţin timp de 5 – 10 minute. In acest caz dezinfecţia se produce doar la suprafaţa seminţei, nepătrunzând si in interiorul ei. Dar, in schimb se produce o bine meritata “hrănire” cu oxigen.
sau
4. Împotriva îmbolnăvirilor bacteriale seminţele pot fi tratate cu suc de aloe: 1 frunza de aloe de la o planta de cel puţin trei ani, se tine la întuneric si la rece (frigider) preţ de 6-7 zile după care pisează, sau se da prin maşina de tocat, iar sucul stors se diluează cu apa in parţi egale.
Seminţele se ţin in aceasta soluţie cam 18-24 ore, după care se pun din nou la uscat.
După dezinfecţie le ţinem in stimulator de creştere, care pot fi infuzie/macerat de cenuşa (1 lingura cenuşa + 0,5 ml apa calda infuzate 24 ore – in acest caz se ţin doar 3 ore), ori suc de aloe si/sau cenuşa si usturoi: 1 lingura de cenuşa+1 lingura de usturoi pisat+ 100 ml suc de aloe ţinute circa 12 ore.

VARIANTA 3

Seminţele mari si sănătoase se pun intr-un săculeţe din tifon sau alt material textil care “respira” si se introduc intr-o soluţie de acid boric :1/2 linguriţa de acid boric la 250 ml apa cam 2-3 ore, după care mutam, fără clătire, in soluţie de permanganat de potasiu de 1% (1 gr la 100 ml apa) 25-30 minute si la urma intr-un stimulator de creştere ca cele descrise mai sus.
Temperatura soluţiei hrănitoare e bine sa fie de 25-28 de grade, constant. Astfel, recipientul in care ţinem seminţele in aceasta soluţie va sta lângă sau pe o sursa de căldura, cu condiţia sa fim atenţi sa nu o dam in clocot!

Călirea

După tratamentele descrise mai sus, seminţele se clătesc in apa curata de câteva ori apoi se pun in vase de sticla (nu plastic si nici metal) bine închise si se dau “la rece”. Daca stăm la curte, îngropam vasul (vasele) in zăpada, daca nu avem nici curte nici zăpada recurgem la prietenul Frigider. Ideea este ca trebuie ţinute la o temperatura de cel mult +3 grade. O alta grija pe care o vom avea, cat timp seminţele stau “la răcoare”, este aceea de a tine materialul in care se găsesc seminţele mereu in stare umeda (nu uda). La rece trebuie ţinute seminţele vreo 2-3 zile. Unii spun ca imediat după ce le scoatem de la rece, seminţele trebuie semănate. Alţii sunt de părere ca perioada de repaus la rece sa fie alternata cu una de stat la o temperatura de +25-26 grade.
Eu una le pun imediat in “culcuşul” lor de pământ și, substratul fiind mai cald decât mediul in care au stat, răsar foarte repede.

Producerea Rasadurilor

Producerea răsadurilor

Acest articol este partea a doua dintr-o serie de trei articole. Prima parte a prezentat tratarea și călirea semințelor culese din grădină, iar din partea a treia poți afla totul despre plantarea răsadurilor afară în grădină.
Cu producerea răsadurilor vom avea ceva treaba, pentru că va trebui sa ţinem seama de o serie de factori, care ne vor ajuta la obţinerea unui rezultat mai mult decât mulţumitor. Si anume, vom tine seama de regimul de lumina, CO2, apa, substanţe minerale, regimul de convieţuire. O sa încerc sa le prezint cat mai succint.
După însămânţare, (nu stau sa mai descriu ce fel de substrat folosim, pentru ca fiecare dintre noi este adeptul unui anumit tip) recipientele, fie ca sunt răsadniţe, paharele, pastile de turba sau orice altceva ne convine. Mulţi folosesc jumătăţi de coji de ou, cofrajele de la oua sau confecţionează din fâşii de ziar pus in câteva straturi, asta pentru ca sa evite repicarea ulterioara, mai ales când vorbim de ardei sau vinete, care sunt foarte sensibile la repicat. Recipientele le acoperim cu folii de plastic, si se pun intr-un spaţiu in care temperatura sa fie aproximativ de 18-20 grade C pana la răsărire. Ei, si daca exista posibilitatea, cele mai potrivite sunt foliile de culoare roz sau orange, dat fiind ca imita cel mai bine lumina zilei însorite chiar si in zilele mohorâte. După ce seminţele încep sa încolţească si plăntuţele sunt in stadiu de “mică buclă” scoatem folia si scădem temperatura.
Practic regula de aur va fi: Ziua – lumina + căldura iar Noaptea – întuneric + răcoare
În primele zile vom urmări destul de insistent regimul de temperatura pentru micile răsaduri. Astfel, pentru culturile iubitoare de căldura in prima săptămâna după răsărire, temperatura se va scădea astfel: pentru roşii de la +20-25 grade, la 12-15 peste zi iar in timpul nopţii, poate fi intre +8 si +10 grade. Pentru ardei – de la 25-27 la 13-16 – ziua si 8-10 noaptea. Pentru castraveţi si dovlecei – de la 25-27 la 15-17 peste zi si 12-14 noaptea.
Scăderea temperaturii, opreşte planta din creştere , nedându-i voie sa se lungească acesta fiind o metoda de a face planta sa se dezvolte “pe lăţime”, adică tulpina in loc sa se lungească, ea se îngroaşă si devine mai robustă, mai puternică.
Din a doua săptămână, pe timp însorit, menţinem o temperatura ridicata de +20-25, iar pe timp mohorât mai scăzută de +15-19. Peste noapte, rămâne cea de +8-10 grade. Practic trebuie sa ţinem minte ca: la grad de însorire ridicat – temperatura de care au nevoie plăntuţele trebuie sa fie mai mare si urmând logica, la grad redus de însorire, – temperatura trebuie scăzuta.(in limitele bunului simt, evident)
O alta metoda prin care nu permitem lungirea plantei este ca ele sa fie rotite, astfel ca lumina să cadă pe toate părţile plantei. Daca aceasta posibilitate nu exista, sau o consideraţi complicata, atunci recurgem la un truc: Montam pe laturile in care lumina nu cade direct , suprafeţe reflectorizante. Pe astea le alegeţi după bunul plac: oglinzi, folie metalica, tabla zincata…

Ce trebuie sa mai urmărim cu atenţie?

Regimul de CO2 – făra el fotosinteza nu are loc si pace!

Daca avem sera/solar, problema se rezolva foarte simplu : punem câteva găleţi cu bălegar maturat. Ei, aşa ceva in condiţii de apartament nu vom putea face, corect? Si atunci ce vom face? Asiguram o buna aerisire a plantelor fie prin deschiderea geamurilor, dar la buna distanta de plante ca sa nu le îmbolnăvim de tot, sau, nu râdeţi, folosim ventilatorul pus la o distanta ca aerul care ajunge la plante (răsaduri) sa fie ca o boare nu c un taifun!

Regimul de umiditate

Pământul de la suprafaţa nu are voie sa se usuce prea tare, de aceea el va fi menţinut uşor umed, jilav, dar in nici un caz ud. In cazul in care lumina este putina, iar temperatura aerului e cam mare, atunci o uscăciune temporara a substratului va fi chiar binevenită, pentru ca in acest caz planta este împiedicată să se lungească, deci să se slăbească si prin urmare să piară.
Urmează încă o regula de aur: multa lumina + temperatura ridicata (20-25)= strat umed;
umbra si răcoare = strat jilav, doar uşor umed . DECI: nu trebuie sa avem in exces nici umezeala dar nici uscăciune.
Pentru udatul răsadurilor vom folosi apa la temperatura camerei, chiar mai călduţa de atât (aprox .25 grade), evident ca nu direct de la robinet. Apa fie va fi ţinuta intr-un vas larg, descoperit pentru ca să se “evapore” clorul, sau şi mai bine, apa fiartă si răcită. Pentru stimularea si călirea in acelaşi timp a plăntuţelor, este bine de folosit apa provenita din topirea zăpezii.
Da, ştiu – o sa-mi spuneţi despre zăpada poluata, sau de unde sa luam zăpada când afara sunt +10 grade. Ei bine, putem pune o sticla (de plastic, fireşte) cu apa la congelator, iar după ce devine “bocna” o lăsam lângă o sursa de căldura pana ce apa din sticla revine la temperatura camerei. Devine un fel de “apa distilata”.
Eu, spre exemplu, pun la congelator, din timp, sticle din plastic in care am adunat apa de la spălatul orezului, sau al meiului, apa de la fiertul cartofilor in coaja, sau de la fiertul legumelor. Sunt sigura ca mulţi dintre voi aveţi o imaginaţie creativa, aşa ca, încercaţi diverse variante. Această apă este in acelaşi timp si un fel de “papabun” pentru răsaduri

Hrănitul răsadurilor – substanţele minerale

Si in situaţia asta sunt multe feluri de a hrăni viitoarele vedete. Probabil ca mulţi dintre voi deja aveţi ştiinţa, de aceea va rog sa ne împărtăşiţi si nou, in caz, ca sunt altele decât cele pe care vi le voi prezenta.
In general hrănirea începe in momentul in care plăntuţele îşi schimbă domiciliul. Adică după repicare.
In primele 2 săptămâni de viata răsadurile au nevoie de : azot, fosfor, magneziu, potasiu, calciu, sulf, bor. Mai târziu – de alte substanţe Dar, după cum se spune: duşmanul binelui este mai binele, nici noi nu trebuie sa exageram cu hrănirea plăntuţelor. Adică sa nu le îmbuibăm. De aceea, in primele etape de viata, vor fi hrănite cu soluţii hrănitoare ex. AVA sau UNIFLOR pentru răsaduri, (se găsesc în comerţ ). Atenţie!! Pauzele in hrănire se vor reflecta negativ in viitoarea dezvoltare a plantei , deci si in viitoarea recolta . Totodată trebuie sa fim foarte atenţi la aciditatea solului. Ca sa scăpam de aceasta grija, folosim – cu dublu efect – cenuşă sau faină de oase. De ce dublu efect? Hai ca ştiţi! Scade aciditatea substratului si totodată hrăneşte plantele.
Din momentul apariţiei răsadurilor si pana la plantarea lor in locul definitiv plantele se uda cu soluţii hrănitoare. Nu se foloseşte apa simpla pentru udat ci mai degrabă o soluţie ceva mai diluata de îngrăşământ (de preferat bio)

Regimul de convieţuire

Si încă o regula de aur: plăntuţele au nevoie de spaţiu pentru ca sa se dezvolte! Deci: Nu le înghesuiţi, sau răriţi-le la momentul potrivit. Atenţie, insa: ARDEIUL, VÂNATA, CASTRAVETELE – URĂSC SA FIE REPICATE.
Prima frunza Planta ajunsa la vârsta de câteva săptămâni, este o cu totul alta planta. Un fel de puber. Are cu totul alte nevoi, si anume: mult substrat pentru ca rădăcinile sa stea in voie iar tulpina sa se dezvolte armonios. Acum este deja suficient de rezistenta la diferenţele de temperatura, umiditate, lumina. Desigur, lumina rămâne un factor extrem de important in dezvoltarea ei, deci trebuie sa primească, in continuare, suficienta lumina deoarece acum se pornesc frunzele sa se formeze. Lumina putina – procesul este întârziat si îndelung, se intârzie formarea mugurilor. Si asta nu e prea bine.
Si revin la nevoia de spaţiu. Concurenta cu alte surate pentru “locul sub soare” este acerba de aceea trebuie redusa la minim.
Spun cei trecuţi prin ale grădinăriei, ca una dintre greşelile curente ale grădinarului amator este răsadul individual. Crescut in vase mici, răsadul nu se dezvolta suficient. De aceea, in astfel de recipiente, unele răsaduri trebuie ţinute doar pana la apariţia câtorva frunze (ex. vânata – 2-3 frunze, roşii si ardei – cel mult 4) adică: daca nu se va repica planta la acest stadiu de dezvoltare, creşterea va fi frânata si calitatea plantei va fi, in consecinţa, scăzuta. Mai pe scurt: este mai bine sa avem răsaduri mai puţine dar mai viguroase, decât mai multe si slabe, deoarece, logica ne spune ca de la o planta zdravăna recolta este mai mare chiar decât de la 5 plante debile. Sau: folosiţi recipiente mai mari! Cine are loc…

Sall

Hye tuturor azi este prima zi de postat pe blog...